România se confruntă cu cea mai mare incidenţă a accidentului vascular cerebral (AVC), de 4 ori mai mare faţă de restul statelor europene şi de 7 ori mai mare faţă de USA .  AVC-ul reprezintă prima cauză de mortalitate şi invaliditate majoră la noi în ţară.

INCIDENȚA AVC1

1. Feigin VL, et al. (2013). Global and regional burden of stroke during 1990-2010: findings from the Global Burden of Disease Study 2010. The Lancet, Early Online Publication, 24 October 2013; 2. Popescu BO, Bajenaru O. Elemente esenţiale de neurologie clinică – Editura Medicală Amaltea; 2009

 

 

CUPRINS

  • Ce este un AVC
  • Tipuri de AVC
  • Factori de risc pentru AVC
  • Semnele și simptomatologia resimțită de către pacient
  • Tratamentul AVC-ului
  • Recuperarea Post AVC
  • Concluzie

CE ESTE UN AVC

Accidentul vascular cerebral poate fi descris ca o întrerupere a aportului de sânge proaspăt cu oxigen şi nutrienţi către ţesutul cerebral la care se adăugă şi întreruperea eliminării produşilor de metabolism ce pot deveni toxici pentru neuronii ce compun ţesutul cerebral.

Acestea declanşează un fenomen numit apoptoză neuronală ce poate fi tradus prin moartea neuronilor din zona afectată.

 

TIPURI DE AVC

Întreruperea circulaţiei cerebrale poate avea diferite motive. Cele mai importante duc la următoarea clasificare a AVC-urilor:

  1. AVC-ul ISCHEMIC

 Apare prin blocarea unei artere din creier cu un cheag de sânge numit embol ce se formează de obicei în inimă sau prin formarea în artera a unei plăci de aterom de dimensiuni mari. Cheagul de sânge sau ateromul blochează trecerea sângelui mai departe prin arteră ducând la stoparea aprovizionării cu oxigen sau nutrienţi.

  1. AVC-ul HEMORAGIC

Apare prin iniţierea unei rupturi în peretele arterial. Aceasta ruptură permite sângelui să părăsească artera şi să creeze un cheag de sânge în interiorul creierului cu două consecinţe majore: stoparea aprovizionării cu sânge şi oxigen dar şi presiune fizică ce dizlocă ţesutul cerebral.

  1. AVC-ul TRANZITOR

Acest tip de AVC se manifestă prin simptomatologie ca unul dintre cele menţionate anterior dar pe o durată care variază de la câteva minute până la ore, iar cauzele pot fi ischemice sau hemoragice. Deşi este autolimitant, acest subtip prezintă un risc crescut şi necesită terapie de urgenţă ca şi celelalte subtipuri. Statistic, o persoană din 5 care a suferit un AVC tranzitor va dezvolta un AVC major.

 

FACTORII DE RISC pentru AVC

Factorii de risc se referă la anumite particularităţi ce pot creşte şansele ca un AVC să apară şi se încadrează în anumite categorii cum ar fi:

  1. Factori de risc ce nu pot fi modificaţi, ca vârsta, sexul şi genele moştenite de la părinţi.
  2. Factori de risc ce pot fi modificaţi care se referă la obiceiuri şi afecţiuni ca: hipertensiunea arterială, colesterolul LDL crescut, fumatul, obezitatea, alimentaţia tip fast food şi lipsa activităţii fizice asociate cu consum cronic de alcool.
  3. Afecţiuni ca: AVC tranzitor, diabet, fibrilaţie atrială.

 

Semnele ŞI simptomatologia RESIMŢITĂ de CĂTRE pacient

Creierul controlează mişcarea, raţionamentul, comunicarea verbală şi nonverbală, iniţiativa şi emoţiile. În funcţie de zona din creier afectată de AVC pot să apară după cum urmează:

  1. În urma afectării părţii stângi a creierului se pot observa paralizie sau scăderea forţei musculare în partea dreaptă a corpului asociată cu greutatea de a vorbi sau a înţelege ce se vorbește. De asemenea, pacientul poate să prezinte o iniţiativă mai scăzută post AVC.
  2. În urma afectării părţii drepte a creierului se pot observa paralizie sau scăderea forţei musculare în partea stângă a corpului asociată cu un comportament în care pacientul ignoră tot ce este situat în partea stângă (de exemplu un obiect). De asemenea, pacientul poate să exagereze în comportament şi să nu mai recunoască expresiile faciale sau tonul vocii interlocutorului.
  3. Indiferent de localizare sunt şi manifestări comune ca: dificultate în vorbire, fatigabilitate, schimbări de dispoziţie, pierderi de memorie şi greutate în concentrare şi afectarea vederii.

 

Tratamentul AVC-ului

Tratamentul în cazul unui pacient cu AVC se realizează doar în unităţile spitaliceşti sub strictă supreveghere a medicului specialist neurolog sau chirurg.

În cazul unui AVC ischemic se administrează tratament care să dizolve cheagul sau trombul astfel încât circulaţia sanguină să fie reluată. Această procedură poate fi realizată în primele 4 ore de la debutul unui AVC. Complementar pot fi utilizate medicamente cu efect anticoagulant pentru a prefeni formarea de cheaguri care să blocheze iar arterele cerebrale.

În cazul unui AVC hemoragic se va interveni chirurgical astfel încât să poată fi stopată şi corectată hemoragia provocată de ruperea vasului de sânge.

Nu în ultimul rând trebuie precizat că există proceduri şi terapii folosite pentru prevenirea unui nou AVC care se referă în mare la controlul factorilor de risc prin medicaţie şi schimbarea modului de viaţă cu unul mai sănătos şi mai activ din punct de vedere fizic.

 

Recuperarea post AVC

Aşa cum am văzut, efectele unui AVC asupra unui pacient pot fi semnificative şi pot varia de la pareze sau dificultate în mişcare, modificări ale proceselor cognitive, de vorbire sau înţelegere până la schimbări ale dispoziţiei sau raţionamentului.

Recuperarea post AVC are rolul de a creşte calitatea vieţii pacienţilor şi trebuie începută cât mai repede posibil după AVC, realizându-se în unităţile spitaliceşti sau la domniciliu în funcţie de severitate.

În timpul recuperării este adresat fiecare aspect al dizabilităţii pacientului fiind folosite proceduri de recuperare motorie, fiziokinetoterapie, logopedie sau vizite la psiholog.

De asemenea, pentru accelerarea recuperării pot fi folosite produse ce conţin micronutrienţi esenţiali în regenerarea  şi comunicarea neuronală.

 

În concluzie

AVC-ul este o afecțiune severă cu consecinţe grave pentru pacient, ce are cauze variate şi se manifestă diferit în funcţie de zona afectată din creier iar tratamentul este specific pentru fiecare subtip în parte. Apariţia AVC-ului depinde foarte mult de factorii de risc iar controlul acestora poate preveni un viitor AVC. Foarte importantă după episodul AVC este recuperarea ce trebuie iniţiată cât mai rapid, asociată cu asigurarea de micronutrienti, crescând astfel şansele unei vieţi normale.