Insuficiența cardiacă (IC) reprezintă o condiţie cu impact negativ atât asupra individului, prin anii de viaţă pierduţi şi prin alterarea calităţii vieţii, cât şi asupra sistemelor de sănătate prin costurile economice şi sociale crescute.

Date recente ale Asociaţiei Europene de Insuficiență Cardiacă au arătat că 26 de milioane de oameni au IC la nivel mondial şi 3,6 milioane sunt nou diagnosticaţi cu IC anual. În ciuda îmbunătățirii supravieţuirii observată în ultimele decenii, prevalenţa IC continuă să crească din cauza procesului de îmbătrânire a populaţiei, creşterii supravieţuirii după condiţiile patologice acute (infarctul miocardic, valvulopatii acute).

Din punct de vedere fiziopatologic, IC reprezintă incapacitatea cordului de a produce un debit cardiac necesar nevoilor energetice specifice fiecărui organ. Acest ultim aspect este de fapt esențial, pentru că miocardul este un organ “ATP dependent” și nevoile metabolice miocardice nu variază paralel cu periferia vasculară. Producerea de energie la nivel celular se bazează pe conversia substratului primar (glucide, lipide, proteine) accelerată de micronutrienți, în molecule de ATP. Unul din cei mai importanți micronutrienți este Coenzima Q 10 (CoQ10).

CoQ10 joacă un rol critic în generarea biochimică de ATP (prin fosforilare oxidativă) la nivelul tuturor organelor și sistemelor, furnizând astfel energie pentru reacțiile chimice din organism. De altfel cordul conţine cea mai mare concentraţie de CoQ10și 90% din energia generată miocardică este produsă cu ajutorul CoQ10.

În plus, pe lângă rolul său în transferul și producerea de energie, CoQ10 are un puternic rol antioxidant și ajută la menținerea unui pH optim pentru schimburile celulare. Efectul antioxidant al CoQ10 poate fi augmentat de adiția de alte substanțe antioxidante, ca Seleniu, Zinc, resveratrol.

Nivelul de CoQ10 scade cu vârsta și deficiența sa este asociată diverselor stări patologice (ischemie miocardică, post chirurgie cardiacă, sepsis, anemie).

În prezent, există o mulțime de dovezi care sprijină rolul deficienței CoQ10 în progresia IC, și, de asemenea, dovezi robuste ce susțin ipoteza inversă, respectiv corectarea deficienței CoQ10 este asociată ameliorării clinice și prognostice în IC.

Într-un studiu ce a înrolat 236 de pacienți cu IC cronică, nivelul plasmatic al CoQ10 a fost unul dintre cei mai importanți predictori independenți pentru mortalitate, superior Nt-proBNP (peptine natriuretice), disfuncției renale și istoricului de infarct miocardic.

Investigarea directă comparativ cu placebo a potențialului beneficiu clinic al terapiei cu CoQ10 în IC a fost cercetată în două trialuri clinice mari: Q-Symbio și KiSel. În Q-Symbio a fost observată o reducere cu 43% a mortalității cardiovasculare, iar în KiSel o reducere cu 51% a mortalității cardiovasculare comparativ cu placebo. În ambele studii, efectele adverse au fost semnificativ mai puține în grupul cu medicație activă. În extensia KiSel cu urmărire pe 10 ani s-a observat persistența beneficiului clinic pe mortalitatea cardiovasculară și mortalitatea de toate cauzele.

În ambele trialuri clinice, terapia cu CoQ10 a fost bine tolerată, fără reacții adverse semnificative, conferind caractere de eficacitate și siguranță acestei terapii.

În prezent, CoQ10 este una din puținele terapii în IC ce beneficiază de suportul a 2 trialuri clinice pozitive, în condiții de eficacitate și siguranță și a unui studiu ce arată persistența pe termen lung (10 ani) a beneficiului clinic în ceea ce privește mortalitatea. Probabil un nou trial clinic care să investigheze relația dintre doză și magnitudinea efectului, ar completa indicația clinică a terapiei cu CoQ10 în IC.

Istoric, CoQ10 a fost folosită în diferite indicații clinice, Boală Parkinson, miopatia produsă de statine, migrene și creșterea performanței fizice post recuperare boli neurologice. De asemenea, există premize fiziopatologice și observații clinice ce au demonstrat beneficiul CoQ10 în diferite patologii cardiovasculare și cardiometabolice: hipertensiune, boală coronariană infarctul miocardic, miocardită virală, cardiomiopatii, toxicitate cardiacă, obezitate, DZ tip II, sindrom metabolic și resuscitatare. Totuși, IC rămâne indicația cea mai bine documentată din punct de vedere al studiilor clinice.

Progresia IC este asociată disfuncției multi-organ, ca urmare a agravării hemodinamice și a activării neurohormonale, dar și din cauza dezechilibrului metabolic general. În IC deficitul de CoQ10 este global.

Terapia ce asigură suplimentarea de CoQ10 îmbunătățește utilizarea oxigenului și a metabolismul celular la nivelul tuturor organelor, și poate preveni sau întârzia disfuncția multi-organ din IC.

Acest efect apare fără creșterea frecvenței cardiace sau scăderea tensiunii arteriale, fără creșterea consumului de oxigen miocardic și fără alte efecte adverse notabile.

Toate aceste efecte definesc profilul terapiei de suplimentare a deficitului de CoQ10 în IC.

Procor T