Cuprins

  1. Ce este anemia/ deficitul de fier
  • Definiție
  • Date generale, prevalență
  • Factori de risc pentru anemia feriprivă
  1. Simptomele anemiei feriprive
  2. Consecințele lipsei fierului în organism în funcție de vârsta și sex
  3. Fierul în sarcină – recomandările ghidurilor
  4. Tratarea și profilaxia anemiei
  • Limitările tratamentelor cu sărurile obișnuite de fier
  • Fierul lipozomal – avantaje și beneficii
  • Doza optimă de fier conform ghidurilor
  • Cum poți preveni anemia feriprivă
  1. Cum poți preveni anemia feriprivă
  1. Ce este anemia

Anemia este definită prin scăderea concentrației de hemoglobină (Hb) sub valorile normale acceptate pentru o persoană de o anumită vârstă sau sex, însoţită sau nu de scăderea hematocritului (Ht) şi a numărului de eritrocite (numite și globule roșii).

 Știați că? Numele vine din limba greacă „an aima”, care înseamnă fără sânge.

Deficitul de fier și anemia feriprivă (date generale, prevalență)

Anemia este o problemă de sănătate publică care afectează atât țările dezvoltate cât și țările în curs de dezvoltare. Poate să apară în orice etapă de viață, mai frecvent la persoanele cu risc ridicat, cum ar fi femeile însărcinate și copiii cu vârsta cuprinsă între 2 și 12 ani.

Aproximativ 50% din toate cazurile de anemie la nivel mondial sunt cauzate de deficiența de fier, aceasta constituind cea mai frecventă stare de denutriţie din orice regiune a globului.

Principalii factori de risc pentru anemia feriprivă, în ordinea prevalenței sunt:

  • Aport insuficient de fier. Acest lucru se întâmplă în populația pediatrică, la copii în timpul creșterii, în special la copiii născuți prematur sau cu greutate mică la naștere, preșcolari, copiii care sunt înțărcați prea devreme ​​și în timpul perioadei de creștere din adolescență.
  • Pierderea cronică de sânge. La adolescente și femei adulte cu sângerări uterine. La adulții de ambele sexe, cauzele sunt boli cronice care implică sângerări gastro-intestinale cum ar fi gastrita erozivă, ulcerații peptice, polipi intestinali, cancerul de colon sau de rect, hemoroizi.
  • Necesar crescut de fier. Principalele cauze sunt sarcina și alăptarea.
  • Malabsorbția. Poate fi cauzată prin tulburări digestive, de obicei boala celiacă, inhibarea secreției de acid clorhidric, gastrectomie. Infecția cu Helicobacter pylori este, de asemenea, asociată cu sindrom de malabsorbție și o pierdere crescută de fier.

 

  1. Simptomele anemiei feriprive

Anemia feriprivă se dezvoltă insidios și este tolerată bine de pacienţi, datorită intervenţiei mecanismelor adaptative.

 Simptomele tributare anemiei sunt de obicei evidente, numai când hemoglobina scade sub 8 g/dl. Acestea pot fi adesea confundate cu ale altor afecțiuni.

Singurul semn direct al anemiei este paloarea tegumentelor şi a mucoaselor; celelalte semne depind de gradul anemiei.

 

 

 

Tegumentele și mucoasele palide, slăbiciunea, oboseala, iritabilitatea, dispneea, unghiile fragile, pielea uscată, durerile de cap şi amețelile sunt simptome întâlnite în orice tip de anemie.

 

 

 

 

Clasificarea clinică a anemiei

Permite încadrarea anemiei pacientului într-o formă ușoară, medie sau severă, dar confirmarea gradului de anemie se face numai în funcție de valorile hemoglobinei si hematocritului.

  • Anemie ușoara: Hb = 8-11g/dl, Ht = 30-39%
  • Anemie medie: Hb = 6-8g/dl, Ht = 22-30%
  • Anemie severă: Hb = 2-6g/dl, Ht = 10-22%

 

  1. Consecințele lipsei fierului în organism în funcție de vârsta și sex

Deficitul progresiv de fier duce la anemie și la reducerea numărului de celule roșii precursoare circulante și afectarea funcțiilor dependente de fier.

Anemia are efecte adverse asupra stării psihice, a capacității fizice de lucru, asupra sarcinilor și a nou-născuților precum și asupra dezvoltării cognitive, motorii și comportamentale la copii.

Anemia prin deficit de fier crește mortalitatea infantilă și maternă, încetinește dezvoltarea copiilor iar anemia ușoară până la moderată poate crește sensibilitatea la boli infecțioase.

 

  1. Fierul în sarcină – recomandările ghidurilor interne și internaționale

Anemia feriprivă este cel mai frecvent tip de anemie la gravidă, cuprinzând aproximativ jumătate din totalitatea anemiilor. După Schwartz, incidența de apariție a anemiei feriprive la gravide este de 3,5-7,4% în trimestrul I de sarcină și de 15,6-55% în trimestrele II și III.

Clasificarea clinică a anemiilor în sarcină se face în funcție de valoare hemoglobinei, permițând încadrarea anemiei gravidei într-o formă ușoară, medie sau severă:

  • Anemie ușoară: Hb = 9-11g/dl
  • Anemie medie: Hb = 7-9g/dl
  • Anemie severă: Hb <7g/dl

 

TratamentProfilaxia marțială

Conform ghidurilor clinice naționale, tratamentul profilactic cu fier este indicat tuturor gravidelor cu valori normale ale Hb (> 11g/dl) și ale Ht (> 35%).

În România deficitul de fier în sarcină reprezintă o problemă de sănătate publică datorită prevalenţei crescute, 43% dintre femeile gravide având valori scăzute ale hemoglobinei.

Aproximativ 1/3 din femei au un deficit de fier încă din perioada preconcepţională, fapt ce implică rezerve de fier scăzute în eventualitatea unei sarcini şi risc crescut de anemie.

Administrarea de fier profilactic la femeile gravide care nu au anemie are un beneficiu cert asupra sănătăţii copilului şi a femeii prin:

  • creşterea greutăţii la naştere a copilului
  • scăderea incidenţei naşterii premature
  • protejarea copilului de anemie la naştere, la 3, 6 şi 12 luni.

 

  1. Tratarea și profilaxia anemiei
  • Limitările tratamentelor cu sărurile obișnuite de fier

Necesarul de fier zilnic este 10 mg/zi pentru bărbaţi, respectiv 15 mg/zi pentru femei şi creşte mult în perioada adolescenţei (la 12 – 15 ani) pentru ambele sexe (20 mg/zi), în sarcină – trimestrul II-III (23-30 mg/zi), ca şi în lehuzie, alăptare.

Obiectivele terapiei cu fier sunt normalizarea Hb şi refacerea rezervei de Fe în organism.

Sărurile de fier sunt utilizate în tratamentul anemiei feriprive.

Însă sărurile obișnuite de fier au o multitudine de reacţii adverse cum ar fi:

– gust metalic;

– constipaţie;

– colorează scaunul în negru – falsă melenă;

– iritaţie gastrică, greţuri;

– colorarea tegumentelor în brun;

– alergie, flebită, tulburări vasomotorii, hipotensiune, convulsii.

           

71% dintre pacienții aflați în tratament cu sărurile obișnuite de fier manifestă reacții adverse.

 Din cauza reacțiilor adverse, 45% dintre pacienți renunță la tratamentul cu sărurile clasice de fier.

  • Fierul lipozomal – avantaje și beneficii

Fierul tratat cu tehnologie lipozomială (“acoperit cu fosfolipide”) este transportat intact prin mediul gastric pentru a fi absorbit direct în intestine, împiedicând astfel orice iritație posibilă în stomac și prevenind orice reacții adverse asociate frecvent cu alte tipuri de fier. 

Lipsa de efecte adverse ale fierului lipozomal, practicabilitatea sa dar și biodisponibilitatea controlată sugerează că această formulă ar putea reprezenta prima alegere pentru a corecta anemia.

Aderența la tratament a pacienților a fost peste 90% pentru administrarea de fier lipozomal.

Fierul lipozomal se poate administra profilactic în sarcină şi alăptare, în perioada de creştere, la cei gastrectomizati dar și la donatorii de sânge.

 

 

  • Doza optimă de fier

OMS (Organizația Mondială a Sănătății) în lupta cu prevenirea deficitului de fier recomandă tuturor femeilor aflate la vârsta fertilă administrarea a 30-60 mg de fier pe zi.

 

  1.  Cum poți preveni anemia feriprivă

Poți reduce riscul apariției anemiei feriprive prin consumul de alimente care sunt bogate în fier, cum ar fi:

  • carne roșie, porc, curcan, pui, pește;
  • fructe de mare;
  • fasole, mazăre;
  • zarzavaturi cu frunze verde-închis (spanac);
  • fructe uscate (stafide, caise);
  • cereale, pâine, paste – bogate în fier.

Specialiștii recomandă să consumi și alimente bogate în vitamina C pentru a crește absorbția fierului. Iată care sunt câteva dintre ele:

  • broccoli;
  • grepfrut, kiwi, portocale;
  • zarzavaturi cu frunze verde-închis;
  • ardei gras;
  • căpșune;
  • roșii.

Cauzele anemiei feriprive sunt multiple, iar simptomele sunt de multe ori asemănătoare altor afecțiuni.

Este foarte important să ții cont de recomandările medicilor pentru diagnosticare și tratament.