Vitamina D, cunoscută și sub denumirea de calciferol, este un micronutrient liposolubil, indispensabil pentru menținerea sănătății oaselor, funcționarea sistemului imunitar, precum și numeroase alte procese fiziologice. Poate fi obținută în mod natural (din alimente), pe cale exogenă (din suplimente) și, totodată, poate fi produsă endogen, atunci când pielea este expusă la lumina soarelui.
Această vitamină joacă o multitudine de roluri cheie la nivelul organismului, motiv pentru care este esențial să avem permanent un nivel optim al acesteia. În cele ce urmează, află mai multe despre importanța vitaminei D, sursele alimentare ale acesteia, nivelul ideal în funcție de vârstă și sex, precum și ce simptome se asociază cu un potențial deficit al vitaminei D.
Vitamina D obținută din expunerea la soare, alimente și suplimente este o formă inactivă biologic și trebuie să treacă prin două procese enzimatice, numite reacții de hidroxilare, pentru a ajunge la forma sa activă.
Primul proces de hidroxilare, care se desfășoară la nivelul ficatului, transformă vitamina D în 25-hidroxivitamina D sau 25(OH)D, cunoscută și sub numele de calcidiol. A doua hidroxilare are loc la nivelul rinichiului și formează 1,25-dihidroxivitamina sau 1,25(OH)2D, forma fiziologic activă, cunoscută și sub numele de calcitriol.
Odată obținută forma sa activă, vitamina D își poate îndeplini rolurile sale principale:
Multe țesuturi au receptori pentru vitamina D, iar unele chiar convertesc forma sa inactivă, de calicidiol, în cea activă, de calcitriol. Prin urmare, dată fiind implicarea sa într-un număr atât de mare de procese vitale, vitamina D este indispensabilă sănătății de zi cu zi.
Nu există o durată fixă de administrare a vitaminei D, întrucât necesarul de vitamina D al fiecărei persoane depinde de nivelul său seric de 25(OH)D, care este principalul indicator al statusului de vitamină D al organismului. Acesta reflectă atât vitamina D produsă endogen, ca urmare a expunerii la soare, cât și cea obținută din alimente și suplimente.
Nivelurile serice de 25(OH)D se măsoară în nanomoli pe litru (nmol/L) sau nanograme pe mililitru (ng/mL). Conversiile sunt: 1 nmol/L = 0,4 ng/mL și 1 ng/mL = 2,5 nmol/L.
Valorile de referință pentru 25(OH) vitamina D pot varia ușor în funcție de laboratorul care prelucrează probele, dar, în general, următoarele valori sunt cele folosite:
<10 ng/mL sau
<25 nmol/L
<20 ng/mL sau
<50 nmol/L
20–30 ng/mL sau
50–75 nmol/L
>30 ng/mL sau
>75 nmol/L
Dacă s-a stabilit nevoia de suplimentare cu vitamina D în urma analizei de laborator, este important de știut faptul că absorbția vitaminei D este îmbunătățită atunci când este consumată împreună cu alimente care conțin grăsimi.
Vitamina D este absorbită în intestinul subțire, iar prezența concomitentă a grăsimilor în intestin îmbunătățește absorbția vitaminei D. Totuși, o parte din vitamina D este absorbită chiar și fără grăsimi alimentare.
Deficitul de vitamina D poate apărea atunci când aporturile obișnuite sunt mai mici decât nivelurile recomandate, expunerea la lumina soarelui este limitată, rinichii nu pot converti 25(OH)D în forma sa activă sau absorbția vitaminei D din tractul digestiv este inadecvată.
Dietele sărace în vitamina D sunt mai frecvente la persoanele care au alergie la proteina laptelui de vacă sau intoleranță la lactoză, precum și la cele care consumă o dietă ovo-vegetariană sau vegană.
La copii, deficitul de vitamină D se manifestă sub formă de rahitism, o boală caracterizată prin eșecul țesutului osos de a se mineraliza corespunzător, rezultând în oase moi și deformări scheletice. Alăptarea ca sursă exclusivă de hrană, prelungită, fără suplimentare cu vitamina D, poate provoca rahitism la sugari.
La adulți și adolescenți, deficiența de vitamină D poate duce la osteomalacie, afecțiune în care osul deja existent este incomplet sau defectuos mineralizat în timpul procesului de remodelare. Semnele și simptomele osteomalaciei sunt similare cu cele ale rahitismului și includ deformări și dureri osoase, convulsii hipocalcemice, spasme tetanice și anomalii dentare.
Există un număr limitat de fructe și legume ce conțin vitamina D în mod natural, ciupercile fiind una dintre puținele surse vegetale care furnizează vitamina D2. În plus, pudra de ciuperci tratată cu UV este utilizată ca aditiv alimentar pentru vitamina D2.
Peștii grași (păstrăv, somon, ton, macrou) și uleiurile din ficat de pește sunt cele mai bogate surse naturale de vitamina D. În cantități mici, vitamina D se găsește și în ficatul de vită, gălbenușul de ou și lactate.
Multe alimente, precum laptele, băuturile vegetale (soia, migdale), unele cereale și unele mărci de suc de portocale sunt fortificate cu vitamina D.
Suplimentele pot conține vitamina D2 sau D3. Vitamina D3 este mai eficientă în creșterea și menținerea nivelurilor serice de 25(OH)D decât vitamina D2, dar ambele forme sunt bine absorbite. În cazul unei diete vegane, există și suplimente de vitamina D3 provenite din surse vegetale.
Vitamina D favorizează absorbția calciului,. În combinație cu calciul, vitamina D ajuta la mentinerea sanatatii sistemului osos.
Aportul zilnic recomandat de vitamina D variază în funcție de vârstă în felul următor:
Desigur, acest aport zilnic poate fi crescut în situațiile unui deficit confirmat, conform rezultatelor analizelor de laborator și indicațiilor medicului.
În pofida tuturor beneficiilor pe care la duce laptele matern, acesta nu oferă suficientă vitamina D pentru sugari, iar conținutul de vitamina D depinde, de asemenea, de statusul nutrițional al mamei.
Deși suplimentarea zilnică a mamei cu 50 mcg (2.000 UI) crește nivelurile de vitamina D în lapte, nu este suficient pentru a acoperi necesarul sugarului. Astfel, este încurajată suplimentarea tuturor sugarilor alăptați exclusiv sau parțial cu 10 mcg (400 UI) pe zi, până la înțărcare.
Astfel, vitamina D este un micronutrient indispensabil vieții, jucând un rol esențial în menținerea sănătății generale. Expunerea responsabilă la soare, asigurarea unui aport alimentar de vitamina D adecvat și a unei suplimentări ghidate, conform necesarului personal și confirmat de analizele de laborator, reprezintă mijloacele de atingere a unui nivel optim de vitamina D la nivelul organismului.
10 mcg sau 400 UI
15 mcg sau 600 UI
20 mcg sau 800 UI
