Se consideră deshidratare acea stare în care organismul pierde sau folosește mai multe fluide decât primește. Simptomele deshidratării variază în funcție de vârstă și severitate, de la simpla sete și gură uscată și până la manifestări precum dureri de cap, oboseală, confuzie și scăderea producției de urină. Este o stare extrem de important de depistat și corectat, întrucât poate să indice o cauză subiacentă importantă și, de asemenea, poate duce la complicații nedorite.
Citește mai departe și află care sunt manifestările sugestive pentru o stare de deshidratare în cazul tuturor categoriilor de vârstă și când este important să te adresezi medicului.
Recunoașterea simptomelor la sugari și copii mici este esențială, dat fiind faptul că aceștia nu pot înțelege și nici comunica o astfel de stare. Astfel, este datoria ta, ca părinte, să observi manifestările sugestive.
Copiii mici și bebelușii deshidrați devin letargici, iritabili și au o lipsă de energie, dormind tot mai mult și fiind tot mai puțin activi decât de obicei.
În cazul adulților, setea este primul indicator. Se consideră că dacă simți sete, ești deja deshidratat. De asemenea, apar și simptome precum gura uscată sau lipicioasă, asociată uneori și de o tuse uscată.
În plus, ca urmare a deshidratării, producția de urină scade, aceasta devenind galben închis. Pielea este uscată și rece și apar durerile de cap care, în lipsa hidratării, devin mai frecvente și mai puternice, însoțite de oboseală, slăbiciune, crampe musculare și stări de amețeală.
Absența completă a urinării sau urină de culoare brun închis este un semn important de deshidratare severă. În această etapă, pielea devine extrem de uscată și zbârcită, iar apariția de manifestări precum confuzia, delirul și dificultățile de vorbire indică deja afectarea funcției cerebrale.
Odată cu deshidratarea severă, apar tahicardia și hipotensiunea arterială. Ochii apar îngropați, respirația devine rapidă și, în cazuri extreme, deshidratarea severă netratată poate cauza apariția șocului, cu pierderea cunoștinței.
Vârstnicii prezintă o vulnerabilitate crescută la deshidratare. Deshidratarea la aceștia se poate observa prin uscăciunea caracteristică a limbii (prezintă șanțuri longitudinale) și a mucoasei orale. Slăbiciunea musculară se manifestă predominant în partea superioară a corpului, iar confuzia și dificultățile de vorbire sunt corelate cu severitatea deshidratării.
Vârstnicii nu simt setea la fel de ușor ca adulții tineri și au rezerve mult mai mici de apă în organism, astfel că riscul lor de deshidratare este amplificat de afecțiuni precum diabetul și demența, precum și de medicamentele diuretice pe care mulți dintre aceștia le iau și care cresc producția de urină și promovează deshidratarea.
Recunoașterea semnelor precoce de deshidratare permite o intervenție rapidă. De exemplu, culoarea mai închisă a urinei poate fi sugestivă, iar când este prezentă alături de sete excesivă, reprezintă primul semnal de alarmă.
De asemenea, modificările de dispoziție, precum scăderea vigilenței și somnolența, pot apărea în deshidratarea ușoară și servesc ca avertisment timpuriu pentru o hidratare promptă.
Trebuie cerut ajutor de urgență când:
Pentru copii, trebuie contact medicul dacă:
Recunoașterea simptomelor deshidratării este esențială pentru o intervenție rapidă, iar evaluarea clinică completă se bazează pe istoricul medical, examenul fizic și testele de laborator (osmolaritatea serică sau plasmatică). Copiii și vârstnicii necesită atenție sporită din cauza vulnerabilității sale crescute.
Prin urmare, deshidratarea este o stare importantă, care, nedepistată și tratată, poate pune în pericol sănătatea. Trebuie băută suficientă apă chiar și înainte de a simți sete, trebuie monitorizată culoarea urinei și creșterea generală a consumului de lichide în timpul activității fizice sau pe vreme caldă. Dacă apare setea, înseamnă că organismul solicită urgent lichide. Hidratarea constantă este cheia menținerii sănătății și prevenirii complicațiilor grave.
