Refluxul gastroesofagian este o afecțiune cauzată de mișcarea retrogradă a conținutului gastric în esofag, în principal ca urmare a relaxării tranzitorii sau a incompetenței sfincterului esofagian inferior (cardia). Pentru a gestiona cât mai eficient o astfel de afecțiune și pentru prevenirea complicațiilor pe termen lung, este esențială recunoașterea simptomelor.
În cele ce urmează, află care sunt manifestările asociate cu refluxul gastroesofagian și boala de reflux gastroesofagian (BRGE), de la simptomele clasice și până la cele atipice.
Senzația de arsură ce provine din stomac, trece prin esofag și ajunge până în faringe reprezintă cel mai comun și mai caracteristic simptom al refluxului gastroesofagian .Se resimte în zona retrosternală sau substernală și se consideră un simptom specific pentru refluxul gastroesofagian.
Această senzație de arsură este produsă de acidul gastric (care irită țesuturile esofagului, organ fără protecția necesară împotriva substanțelor acide. Intensitatea arsurilor poate varia considerabil de la o persoană la alta și tinde să se agraveze în anumite circumstanțe, precum:
Regurgitarea reprezintă al doilea simptom cheie al refluxului gastroesofagian și constă în întoarcerea conținutului gastric spre cavitatea bucală (avansare retrogradă). Pot pătrunde acid, alimente sau alte lichide din stomac, de obicei după masă. Se resimte un gust acru, caracteristic acidului gastric.
Împreună cu arsura, regurgitarea face parte din simptomele cu cea mai mare sensibilitate și specificitate pentru diagnosticul de BRGE.
Durerea toracică asociată refluxului gastroesofagian poate fi îngrijorătoare pentru cine o experimentează, deoarece poate imita angina pectorală sau alte dureri de origine cardiacă. Aceasta este, însă, o durere necardiacă.
Nu toate persoanele cu reflux vor resimți durerea în același fel, unii pacienți experimentând o senzație de presiune sau disconfort în piept, iar alții pot să nu o resimtă deloc.
Acidul în căile respiratorii irită brohiile și le determină să se contracte, cauzând dificultăți de respirație și tuse persistentă. Simptomele respiratorii asociate cu refluxul gastroesofagian pot include:
Laringita cronică este o afecțiune extraesofagiană asociată refluxului esofagian, manifestându-se prin durere în gât și răgușeală.
Sinuzita poate apărea, însă este mai rar o manifestare a refluxului. Eroziunile dentare sunt o consecință directă a expunerii repetate a dinților la acidul gastric, în special la pacienții cu regurgitare frecventă.
Alte simptome importante, ce trebuie incluse în diagnostic, sunt:
Anumite simptome necesită o evaluare medicală urgentă, întrucât însemna apariția unor complicații grave sau un diagnostic alternativ (ex: neoplazie). Disfagia progresivă reprezintă unul din aceste semne care impune investigații suplimentare. Pierderea inexplicabilă în greutate este un alt indicator care necesită atenție medicală promptă.
Sângerarea cu origine digestivă și vărsăturile persistente sunt semne că boala poate fi una mai severă și poate indica prezența ulcerațiilor sau a stricturilor esofagiene.
La sugari, este important de făcut diferența între regurgitarea normală și boala de reflux gastroesofagian. Regurgitarea este normală la bebeluși și, deși poate conține o cantitate mică de acid, de obicei nu este suficientă pentru a le provoca disconfort real. Boala de reflux gastroesofagian la copii reprezintă o afecțiune mai severă.
Bebelușii sunt mai predispuși să dezvolte reflux dacă s-au născut prematur sau prezintă o afecțiune congenitală a esofagului. Simptomele GERD-ului la sugari și copii mici pot include:
Refluxul gastroesofagian este cauzat de relaxarea tranzitorie sau incompetența sfincterului esofagian inferior. Factorii de risc includ:
Diagnosticul este de obicei clinic, iar medicul gastroenterolog va recomanda, pentru început, un tratament cu inhibitori de pompă de protoni (IPP). Dacă simptomele sunt atipice, rezistente la tratament sau însoțite de semne de alarmă, sunt indicate endoscopia digestivă superioară, pH-metria și manometria.
Tratamentul presupune și modificări ale stilului de viață, precum pierderea în greutate la pacienții supraponderali, abandonarea fumatului și evitarea meselor târzii. IPP-urile reprezintă terapia farmacologică de primă linie, iar opțiunile chirurgicale sunt utile în cazurile refractare.
În concluzie, recunoașterea simptomelor refluxului gastroesofagian este esențială pentru o evaluare medicală corectă și pentru stabilirea unui plan de îngrijire adecvat. Cu toate că manifestările refluxului pot varia de la o persoană la alta, identificarea timpurie a semnelor sugestive ajută la prevenirea complicațiilor. Consultul medicului gastroenterolog este recomandată pentru a confirma diagnosticul și de a primi recomandările potrivite privind stilul de viață și tratamentul.
