Refuzul alimentelor sănătoase este o problemă comună în rândul copiilor care, deși de cele mai multe ori este inofensivă, poate cauza stres considerabil părinților. Odată cu diversificarea, toți copiii vor trece la un moment dat printr-o perioadă de mâncători selectivi (picky/fussy eaters), întrucât este modul în care își afirmă independența. Cu toate acestea, unii copii sunt mai selectivi decât alții, refuzând să mănânce aproape orice, cu excepția câtorva alimente alese.
Află, în cele ce urmează, de ce este importantă înțelegerea motivelor pentru care copiii resping alimentele sănătoase și cum se pot implementa strategii eficiente pentru dezvoltarea obiceiurilor alimentare sănătoase pe termen lung.
De cele mai multe ori, refuzul alimentelor sănătoase rezultă dintr-o combinație de factori biologici, cognitivi, sociali și de mediu.
Neofobia alimentară (frica sau aversiunea față de alimentele noi) și alimentația selectivă sunt două exemple de comportamente normale din punct de vedere al dezvoltării în copilăria timpurie. Acestea pot persista în timp și pot limita varietatea de alimente consumate, în special fructe și legume (alimente sănătoase).
De ce sunt alimentele sănătoase cele refuzate? Sensibilitățile senzoriale joacă un rol important în refuzul alimentelor. De exemplu, legumele, adesea cu gust amar, sunt problematice din cauza acestor sensibilități senzoriale.
Factorii cognitivi și psihologici sunt, de asemenea, implicați. Cunoștințele limitate și anxietatea față de lucruri noi pot determina respingerea alimentelor, în special atunci când copiii percep alimentele necunoscute ca fiind riscante sau neplăcute.
Nu în ultimul rând, temperamentul poate fi un factor important. Pe măsură ce copiii se luptă pentru independență ca parte a dezvoltării lor normale, pot respinge alimentele pentru a arăta că dețin controlul.
Modul în care tu, ca părinte, abordezi un copil ce refuză alimentele sănătoase influențează mult relația pe care acesta o va avea cu acele alimente.
De exemplu, dacă pui presiunea pe el de a mânca tot din farfurie sau dacă, în mod contrar, aplici restricții stricte, vei crește riscul de refuzuri și comportamente selective pe viitor. În schimb, dacă adopți o abordare bazată pe sprijin și autonomie vei încuraja acceptarea alimentelor sănătoase.
De ce? Copiii sunt mai predispuși să încerce alimente noi atunci când îi văd pe părinți sau pe cei din jurul lor consumându-le, iar mesele luate împreună cu aceștia și oferirea periodică de alimente noi și interesante sunt factori de protecție pentru alimentația lor pe termen lung.
De asemenea, introducerea timpurie, înaintea vârstei de 2 ani, a unei varietăți de alimente (în special de fructe și legume) și exemplul părinților care au o dietă diversificată ajută la formarea unor obiceiuri alimentare sănătoase.
Principalul efect al alimentației selective este aportul redus de nutrienți din alimente importante în special din legume și fructe. De asemenea, consumul scăzut de carne poate duce la aporturi insuficiente de zinc și fier, esențiale pentru sănătate și dezvoltare. Lipsa de fibre, cauzată de consumul redus de fructe și legume, poate favoriza constipația.
Totuși, chiar și în prezența acestor refuzuri alimentare, majoritatea copiilor selectivi nu sunt, de obicei, subponderali. Principala problemă rămâne, însă, lipsa de varietate și diversitate în alimentație și lipsa de nutrienți pe termen lung.
Pentru o abordare cât mai eficientă a alimentației selective la cei mici, poți începe prin crearea unor experiențe pozitive la masă.
În primul rând, în cadrul meselor în familie, accentul trebuie pus pe aspectul social și pe bucuria de a fi împreună. O astfel de atitudine optimistă și calmă a părinților influențează foarte mult comportamentul copilului.
De asemenea, expunerea repetată este esențială. Nu uita că pot fi necesare 10–15 încercări cu un aliment nou înainte ca un copil să îl accepte. Copiii învață prin imitarea părinților, așa că aceste alimente noi ar trebui încercate împreună cât mai des.
Implicarea copilului în propriile mese este, de asemenea, utilă. Alegerea împreună a rețetelor, mersul la cumpărături sau chiar cultivarea unor alimente sunt metode ce cresc interesul și acceptarea alimentelor.
Nu în ultimul rând, trebuie oferit sprijinul pentru autonomie. Copilul nu trebuie forțat să mănânce, ci trebuie oferite porții mici și lăudat când încearcă un aliment nou, chiar dacă mănâncă puțin.
Varietatea și răbdarea sunt cheia. Gusturile copiilor se schimbă în timp, astfel încercările repetate și o abordare cât mai calmă și flexibilă cresc șansele ca cel mic să accepte o gamă largă de alimente sănătoase.
Selectivitatea alimentară este frecventă și, la majoritatea copiilor, tinde să se amelioreze de la sine odată cu expunerea la mai multe alimente și contexte sociale.
Totuși, este bine de discutat cu medicul dacă alimentația selectivă este însoțită de probleme de comportament sau dacă persistă în timp. Într-un număr mic de cazuri, selectivitatea poate deveni un tipar important, crescând riscul ca adolescentul să fie subponderal sau să dezvolte tulburări alimentare.
În concluzie, alimentația selectivă este o etapă normală și nu reprezintă, de obicei, o problemă. Nu te stresa cu ce mănâncă copilul tău într-o singură zi, ci cocentrează-te pe alimentația lui pe termen lung. Cheia este să fii calm, flexibil, să îi oferi alimente noi treptat și să păstrezi mereu o atitudine pozitivă și să eviți presiunea. Dacă îi oferi un model bun și vei fi consecvent, copilul își va depăși tendințele selective și va ajunge să mănânce mai variat și mai sănătos.
